Misterul sarcofagului de plumb îngropat sub Notre-Dame ar putea fi rezolvat

de: Ozana Mazilu
20 09. 2024
Catedrala Notre-Dame din Paris, in flacari

Arheologii care lucrează la Notre-Dame din Paris au făcut progrese semnificative în dezvăluirea identității unui misterios sarcofag de plumb descoperit sub catedrala iconică. Aceasta descoperire vine după incendiul devastator din 2019, care a lăsat în urmă ruine, dar și oportunități unice pentru cercetare. Printre relicvele găsite sub dărâmături s-au numărat două sarcofage de plumb, datând din epoci diferite și care ascund povești fascinante despre cei îngropați în ele.

Descoperirile fascinante din sarcofag

Cercetătorii de la Universitatea din Toulouse au deschis cu grijă sarcofagele, echipați corespunzător pentru a se proteja de plumb. În timp ce primul sarcofag a dezvăluit rămășițele unui om binecuvântat, al doilea a rămas o enigmă timp de mulți ani. Epitafurile păstrate aproape intacte pe primul sarcofag au oferit informații esențiale despre identitatea sa: „ACEASTA ESTE CORPUL MESSIRE ANTOINE DE LA PORTE CANOINE DE L’EGLISE,” scria inscripția, adăugând că a decedat pe 24 decembrie 1710, la vârsta de 83 de ani.

Sarcofagul de plumb îngropat sub Notre-Dame

Cercetările au arătat că de la Porte a avut o viață influentă, fiind un canon care a contribuit semnificativ la viața culturală a catedralei, comisionând lucrări care acum se află în muzeul Louvre. Deși sarcofagul său de plumb a fost distrus parțial, rămășițele sale arată semne ale unei vieți sedentară și suferințe cauzate de gută, o afecțiune asociată cu stiluri de viață opulente.

Posibila identitate a celui de-al doilea ocupant

Odată ce au studiat rămășițele din cel de-al doilea sarcofag, arheologii au ajuns la concluzia că acesta ar putea aparține celebrului poet francez Joachim du Bellay. Analiza inițială a indicat că ocupantul era un bărbat cu vârsta între 25 și 40 de ani, cu semne de deformare a craniului și afecțiuni cronice, ceea ce corespunde profilului lui du Bellay. Poetul, cunoscut pentru contribuțiile sale literare, a murit în 1560 și era și un călăreț experimentat, având în vedere condiția pelvisului său.

Cercetătorii de la Institutul Național pentru Cercetări Arheologice Preventive (INRAP) sugerează că du Bellay a fost îngropat inițial într-o capelă laterală, dar circumstanțele care au dus la descoperirea sa sub catedrala rămân neclare. Două ipoteze sunt luate în considerare: fie a avut parte de o înmormântare temporară care a devenit permanentă, fie a avut loc un transfer al sicriului său în urma unei alte înmormântări.

Misterul din jurul acestui sarcofag nu este doar o poveste despre trecut, ci și o invitație la reflecție asupra istoriei bogate a catedralei Notre-Dame. Descoperirile arheologice continuă să aducă la lumină nu doar identități uitate, ci și povești care conectează prezentul cu un trecut fascinant. Cu toate acestea, rămâne de văzut cum se va desfășura povestea lui Joachim du Bellay și ce alte secrete ascunde pământul sub catedrala pariziana.